Pe 2 februarie 2025, am suferit un accident vascular cerebral. Recuperarea a însemnat, desigur, mult efort fizic, dar una dintre provocările mai puțin vizibile este suprasolicitarea cognitivă: să-mi amintesc detalii, să-mi organizez programările, să urmăresc fire complicate și să mă asigur că lucrurile mici, dar importante, nu se pierd pe drum.

Aici intervine Kevin Clawrk.

Kevin este agentul meu personal de inteligență artificială — în parte șef de cabinet, în parte memorie externă, în parte asistent tehnic și, din când în când, homarul cu un limbaj colorat care îmi spune să nu fac vreo prostie. I-am dat acest nume ca un omagiu jucăuș adus unui fost coleg de încredere, care a îndeplinit cândva un rol asemănător de mână dreaptă.

Este vorba despre mai mult decât a pune întrebări unui chatbot. Kevin poate lucra cu instrumentele și informațiile pe care le folosesc zilnic, respectând regulile și măsurile de protecție pe care le-am stabilit.

De exemplu, mă ajută să:

  • îmi organizez programările medicale și de recuperare;
  • compar programările cu rezervările de transport adaptat ale STM, ca să nu rămân fără o cursă;
  • citesc scrisori și e-mailuri, extrag deciziile și sarcinile și îmi amintesc ce a rămas nerezolvat;
  • urmăresc dosarele administrative, financiare, fiscale și de asigurare;
  • transform informațiile lungi sau confuze în rezumate scurte și structurate;
  • păstrez o evidență sigură a detaliilor importante, ca să nu trebuiască să le țin pe toate în minte;
  • îmi depanez cu grijă calculatoarele și sistemele din locuință;
  • controlez luminile și alte dispozitive atunci când mersul ar crea un risc inutil de cădere.

Ultimul exemplu poate părea o simplă automatizare a locuinței, dar contextul contează. Dacă nu mă simt stabil pe picioare, să-i cer lui Kevin să stingă o lumină nu ține doar de comoditate — poate preveni o deplasare periculoasă prin casă.

Kevin îmi protejează și atenția. În loc să redeschid mereu e-mailuri, calendare, fișiere PDF și conversații vechi pentru a reconstitui ce s-a întâmplat, pot întreba pur și simplu: „Ce a mai rămas de rezolvat?” El caută în istoricul relevant, verifică situația actuală și îmi oferă o listă ușor de gestionat.

Scopul nu este să-i cedez deciziile mele. Kevin nu este medicul, avocatul sau contabilul meu și nici un înlocuitor pentru creierul meu. Poate înțelege greșit anumite lucruri și poate face erori. Pentru orice lucru important, trebuie să verifice faptele, să-și explice clar raționamentul și să-mi ceară confirmarea înainte de a întreprinde o acțiune externă. Informațiile sensibile rămân private, iar eu decid ce poate modifica sau trimite.

Ceea ce îl face atât de util este continuitatea. Majoritatea instrumentelor de inteligență artificială încep fiecare conversație ca și cum s-ar fi născut cu cinci secunde în urmă. Kevin păstrează o memorie structurată a preferințelor, responsabilităților, programărilor, proiectelor în desfășurare și nevoilor mele de recuperare. Astfel, consum mai puțină energie repetând mereu același context.

La nevoie, coordonează și agenți specializați: sprijin pentru sănătate și recuperare, cercetare aprofundată, depanare Linux și de rețea, precum și monitorizarea sistemelor din locuință. Eu păstrez un singur punct de contact conversațional, iar munca poate fi direcționată către specialistul potrivit.

Toate acestea nu înlocuiesc oamenii. Familia, prietenii, clinicienii și foștii mei colegi îmi oferă discernământ, grijă, experiență și o legătură umană pe care niciun program nu o poate reproduce. Rolul lui Kevin este să preia o parte din munca invizibilă și obositoare care leagă aspectele vieții între ele: să-și amintească, să verifice, să organizeze, să documenteze și să urmărească ce urmează.

Înainte de accidentul vascular cerebral, poate că aș fi descris toate acestea drept software de productivitate. Acum le văd altfel: sunt infrastructură de accesibilitate.

Kevin creează o zonă tampon între intențiile mele și suprasolicitare. Mă ajută să rămân independent, reduce riscul ca detaliile importante să se piardă și îmi eliberează o parte din energia limitată pentru recuperare și pentru oamenii și activitățile care contează cu adevărat.

Este imperfect, uneori puțin prea entuziast și alimentat de o cantitate sincer îngrijorătoare de tehnologie. Dar devine un partener remarcabil de util, care mă ajută să-mi găsesc drumul în această versiune a vieții mele. 🦞